Momente si schite
Mi-a atras atentia un experiment pe care l-a facut anul trecut ziarul Washington Post intr-una din statiile de metrou din capitala americana. Au rugat un violinist sa cante pret de o ora pe culoarele statiei de metrou la o ora de varf, atunci cand oamenii se indreptau in majoritatea lor spre locurile de munca, si le-au studiat comportamentul. In acest interval de timp, doar sase personae s-au oprit pentru cateva secunde sa-l asculte si 20 i-au dat bani continuandu-si insa drumul fara sa se opreasca . A strans in total 32 de dolari.
Violonistul in cauza nu era altul decat Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, care cantase cu o saptamana in urma la Boston, unde biletele se epuizasera, iar pretul lor mediu a fost de 100 de dolari. A cantat la metrou sase arii de bacj, la o vioara ce valoreaza 3,5 milioane de dolari si nimeni nu a aplaudat, nimeni nu a fost impresionat.
Acum cateva zile am iesit cu Luna in Mes amies unde am ajuns la concluzia ca omul, in 98% din cazuri, se gandeste la lucruri total aiurea sau isi ocupa timpul facand lucruri inutile, de cele mai multe ori care nu il reprezinta si fara de care ar putea trai linistit, lucruri fara satisfactie materiala sau spirituala. Suntem prea preocupati de razultatul final al actiunilor noastre ca sa ne mai putem bucura de drumul parcurs pana acolo. Acel acolo care, in fond, ne duce nicaieri. Asa cum Luna descrie Mes amies-ul, nu e nimic special la acest local pentru ca nu totul are un scop, uneori se mai si traieste.
Este un experiment social ce ridica numeroase intrebari despre timpul pe care il alocam frumosului, despre disponibilitatea si putinta pe care o avem de a ne opri din vartejul activitatilor noastre cotidiene pentru a vedea si a aprecia ce este in jurul nostru. In plus, putem sa recunoastem talentul atunci cand acesta se manifesta intr-un context neasteptat?
Idei pe buda
Aţi observat vreodată câte idei mişto vă vin stând pur şi simplu pe budă?
Nu, serios. La mine se manifestă un fenomen foarte interesant şi de care uit de fiecare dată când am nevoie de el.
Nu ştiu dacă e doar schimbarea mediului sau dacă se adaugă detensionarea, deconectarea sau mai ştiu eu ce, dar e o metaforă bună pentru perspectivă. Nu râdeţi! 
Ajungem la o a doua metaforă a ideilor pe budă - fii expeditiv!
Dacă ceva nu suferă amânare, fă-o ACUM! Dacă ai în faţă un obstacol greu şi câteva mai uşoare, depăşeşte-l întâi pe cel greu. Dacă trebuie, TREBUIE! Şi merită! De asta n-ai cum să-ţi dai seama decât după, şi deci e nevoie de un efort de voinţă.
Pentru tine…
Vrei sa ma aduci chiar in fundul prapastiei, acolo unde bezna derutei inghite pana si cea mai limpede judecata.
…………………………………………………………………………………………………………………….
Se adunase lume foarte multa, ceea ce ma ingrijora la gandul ca urmele, pe care le-as fi putut afla dincolo de gardul curtii, s-ar pierde. Ploua, mai exact era burnita si asta evea sa ingreuneze cercetarea locului.
Nici trupul, nici imbracamintea victimei nu prezentau vreo urma de lupta intre ea si agresor. Devine foarte limpede. Ai omorato miseleste, lovita pe la spate, iar moartea s-a instalat fulgerator.
Purgatoriul la care orice criminal ar trebui osandit inainte de ispasirea pedepsei cuprinse in legi, ar deveni, timp de douazeci de ani, casa si viata lui. Numai cu un ceas, cu o clipa inaintea implinirii termenului de prescriptie, atunci cand ucigasul ar fi sigur ca totul s-a terminat…i-as striga numele ori….poate l-as pune sa si-l strige chiar el.
Oricum…abia atunci l-as aduce in fata justitiei.
by Kutaku
