Jul 1

Domnisoara Ya Nago catre un filosof ratacit

Posted on Thursday, July 1, 2010 in ***cuvinte pentru surzi

Sfarsitul toamnei este scris in in culorile ultimei frunze cazute…
Vorbesti despre dragoste de parca nu ai cunoaste, si tocmai tu, un lucru atat de suspect ca dragostea, intrucat aceasta patrunde in suflet mai mult decat altceva.

Vantul de la apus aduce cu el un timp ale carui ganduri necesita studiu si analiza, dar mai ales atentie acordata fiintei ce i se datoreaza prospetimea gandurilor. Artistul marturiseste mai mult decat ar dori sa o faca. Uneori pictorului ii scapa trasaturi nu numai fara intentia, dar fara cunostinta sa. Terenul acesta alunecos, mlastinile sufletului si capcanele lui ma ingrijoreaza: cateodata ma tem de a fi spus prea multe; alteori imi inchipui ca tacerea mea raneste pe cei din jur. Oare nu e o pierdere de timp cercetand totul cu atata curiozitate si fara de incetare? Tot ce putem face este sa ne ascultam intuitia ce ne indreapta spre sanul inteleptelor fecioare ale cunosterii. Insa nu este destul sa-ti intaresti sufletul, mai trebuie ceva; ii este greu unui suflet inhamat la un trup firav si simtitor si care se bizuie atat de mult pe el.

Doua evenimente decisive ale vietii tale, ce si-au gasit deznodamant cam in acelasi timp, si-au pus amprenta asupra sufletului. O perioada esentiala incepe de acum inainte, caci prin existenta ta a trecut o umbra fugara si tanara. Ea nu avusese chip de fata, ci de nimfa, si nu dragostea, ci o opsesie natanga te-a legat de ea. V-ati cautat inainte de a va fi vazut va iubeati inainte de a va fi vazut unul cu altul. Esti intelept, poate mai putin nobil in sentimente, dar curajos si simplu, si o doreai sa fie la fel, iar sentimentalul care a izbucnit subit, a fost asemenea lavei. Te intrebi de ce ai iubit-o intr-atat. O sa iti raspund: Pentru ca era Ea; pemtru ca erai Tu. Nu mai face sa te zbati dupa ce te-ai legat…

Cum nu avem decat o singura viata de trait, aceasta, aici, pe pamant, avem nu numai dreptul, dar si datoria de a o face pe cat se poate de fericita. Dar in ce consista fericirea? In voluptate… Orice s-ar spune, scopul ultim urmarit de noi, fie si in virtute, tot voluptate este. Pe langa glorie, inaltele demnitati si  marile bogatii, a caror folosinta, nu posesiunea, ne face fericiti, ceea ce imi doresc din tot sufletul este libertatea.

Suntem inconjurati de un mic numar de personae, asupra carora avem influenta in felul nostru. Acesti oameni sunt lacomi, iar lacomia ii leaga de noi. Regatul nostru este mic, dar suntem aidoma celor mai mari conducatori ai pamantului, caci asemenea noua si ei sunt stapani. Parvenitismul celorlalti face puterea lor. Asadar, puterea se exercita in numele unor prejudecati si intretinute de lacomia unui cerc restrans, dar maguleste pentru a se ghiftui. La originea puterii ar sta forta. Stapanirea intemeiata pe opinie si imaginatie dureaza catava vreme, iar conducerea aceasta este dulce si acceptata; domnia fortei este trista si vesnica. Opinia este regina lumii, iar forta tiranul ei. Dreptatea este si ea supusa fortei. Daca ar fi fost cu putinta, forta ar fi fost incredintata dreptatii; dar nu poti manui forta dupa bunul plac, pentru ca ea este o calitate concreta, in timp ce dreptatea este spirituala, de care dispui cum iti place; aceasta este pusa in mana fortei si astfel se numeste drept ceea ce esti silit sa faci. Puterea este intemeiata pe nebunia si intelepciunea popoarelor, dar cu mult mai mult pe nebunia lor.

Nebunie, intelepciune!? Notiuni relative, de altfel. In orice caz, e o mare nebunie sa vrei sa fi tu singur intelept. Impartit intre prostie si nebunie, neputandu-se odihni in intelepciune, care e singuratate, omul e mereu sfasiat de patimi, iar pasiunile in jurul carora se strag toate sunt dragostea si ura. Acestea doua sunt inrudite. Judecand dragostea dupa majoriteatea simptomelor ei, ea seamana mai degraba cu ura decat cu prietenia. De altfel, si aici o sa te lamuresc intr-o privinta, daca nu, cel putin pe jumatate; cu cat un barbat iubeste mai mult o femeie, cu atat e mai aproape de a uri. De esenta dragostei tine nelinistea, unde speranta si teama alterneaza. Iubirea, ca si focul, nu poate exista fara o miscare continua; ea moare indata ce inceteaza de spera sau de a se teme. Femeia, de e cinstita, nu e de voie, ci de nevoie. Sunt putine femei cinstite care sa nu fie satule de meseria lor. Acestea sunt comori ascunse, care se afla in siguranta numai fiinca nu le cauta nimeni. Cand sunt urmarite si rezista, este pentru ca doresc sa mareasca pretul victoriei. Sebversitatea femeilor este o podoaba si un fard. Cand sunt destepte, e si mai rau, caci inteligenta celor mai multe dintre femei serveste pentru a intari, nu ratiunea, ci nebunia lor. Si totusi, dragostea nu numai ca exista si ravaseste sufletul, cum alte patimi nu reusesc s-o faca, dar este inca singura care, uneori, nu todeauna, suspenda cumplitul egoism al omului, face sa taca interesul…

Exilul din motive de tihna ar fi ultimul sfarsit fara urma de intoarcere…

Jun 18

Scrisoare: Un filosof poet catre un samurai artist

Posted on Friday, June 18, 2010 in ***relatii, sex, minciuni

Nu e femeie sa abuzeze de puterea ce a avut-o odata! Nu te supara si asculta-ma. Buna mea prietena, iti voi incredinta de aceasta data tie o parte din gandurile mele… Am cunoscut o fata care nu stia nimic; care mi-a cazut in brate, ca sa zic asa, fara nici o aparare; pe care prima atentie a zapacit-o si pe care curiozitatea a impins-o mai repede decat dragostea. Douazeci altii puteau izbuti ca si mine. Singurele distractii la care putea sa ravneasca, eu i-am pregatit altele mai pozitive . Ingerul meu bun m-a adus aici pentru fericirea ei si a mea. Si eu, ca prostul, am cazut prada unei pasiuni puternice. Si apoi, fata asta care are trasaturi regulate, daca vrei, dar fara gratie, m-a adus la ridicolul de a fi indragostit de ea. Ce idee nastrusnica! caci unde nu duce o dorinta apriga? Nu mai aveam decat o singura idee: trebuia neaparat sa o am pe fata aceasta. Si am reusit! Ce fericiti suntem ca femeile se apara atat de rau! Dar izbanda mea a avut perte de o reusita subreda. O! desfatare nepretuita! caci tocmai tu ai lipsit! Puteam avea asa ceva cu o copila care, retinuta in toiul placerii, nu-ti oferea bucuria decat pe jumatate! Acea totala parasire de sine, delirul voluptatii prin care placerea se purifica prin excesul ei, bunurile acestea ale dragostei nu sunt cunoscute de ea. S-o stii de la mine: in cel mai fericita caz, aceasta fatuca a crezut ca a facut totul pentru mine cand ma trata ca pe un bun prieten de-al ei. In cazul meu e si mai rau, caci mironosita se straduia sa dea dovada de acea cucernicie, specifica femeilor simple care le condamna sa aiba vesnic o minte de copil.

I-am spus ca e perfida, si cuvantul acesta i-a facut intotdeauna placere; dupa cuvantul „cruda” e cel care suna mai dulce la urechea unei femei, si nu e asa penibil ca-l merita! Dar ce spun! Fara indoiala ea are acum, ca femeile cochete, privirea aceea mincinoasa care uneori seduce si totdeauna inseala. Iata-ma, deci, prada la o adevarata aiurala a dragostei! A vorbi altfel, ar insemna sa insel; ar insemna sa ascund boala care ma roade.

Dar am uitat un lucru esential. Fara indoiala trebuia ca ea sa mi se dea, si sa o faca si ea ca toate celelalte dinaintea ei, cu singura deosebire ca fara sa-mi ofere aceeasi bucurie, dar sa sfarseasca prin a se da, adevaratul mijloc este sa incepi prin a o lua. Ceea ce de altfel, cum bine stii, am facut. Dar oricata pofta ai avea sa te dai, oricat de grabita ai fi, iti trebuie totusi un pretext; si nici un pretext nu e pentru voi, fetele, mai comod ca acela care va da aerul ca cedati in fata fortei. Intrucat ma priveste, nimic nu va maguleste mai mult ca un atac viguros si bine condus, in care totul se petrece cu randuiala, desi cu repeziciune; care nu va pune niciodata in situatia penibila de a repara voi insiva o stangacie de care, dinpotriva, ar fi trebuit sa profitati, care da o aparenta de siluire pana si lucrurilor pe care le dati de bunavoie si va satisfaceti cu iscusinta cele doua pasiuni favorite, gloria apararii si placerea infrangerii. Talentul acesta, mai rar decat s-ar cerde, va placut totdeauna, chiar si cand nu va sedus, si va facut de cateva ori sa va dati batute, doar asa, ca rasplata.

Dar eu, care nu mai sunt eu, m-am purtat ca si cum mi-ar fi fost teama sa izbutesc. Da cand, ma rog, obisnuiesc sa calatoresc in etape mici pe drumuri laturalnice? Prietene, cand vrei sa ajungi, apuca drumul mare. Cunosti prea bine, de cate ori, fie din capriciu, fie cu drept cuvant, m-a primit la ea destul de rece, voind cu tot dinadinsul sa ma duca la disperare. Staruia cateva ore in atitudinea ei rautacioasa, dupa care regasind pe chipul me dragalasi tristetea adanca si totodata duioasa careia, recunosti si tu, e greu sa-i rezisti, se lasa infranta. Isi cerea iertare, spunand ca dragostea va fi pretul ispasirii greselilor. Iti inchipui ce efect avea discursul acesta sentimental si cum peceltuiam iertarea. Rand pe rand copilaroasa si cuminte, nebunateca si sensibila, uneori chiar libertina, primea dovezile mele de dragoste, mereu reinnoite. Toate acestea, in ultima perioada, se inmultisera neasteptat de mult. Vrei sa asculti explicatia? La inceput ma iubea prea mult ca sa ma uzeze asa de repede. Nu trebuie sa-ti ingadui excese decat cu aceia pe care vrei sa ii parasesti curand; eu nu stiam lucrul acesta, spre „norocul” meu il stiu acum pentru amandoi.

Ajuns aici, cred de datoria mea sa vorbesc si de chestiunea urmatoare. Marturisesc ca nu ma asteptam vreodata sa vorbesc despre persoana aceasta. Intr-adevar, ce-as fi putut avea de impartit eu si el? Multe, se pare! Am incercat sa avertizez ca nu-l cunoasteti pe baiatul acesta. Ce idee poti avea despre sufletul unui ipocrit? Mai prefacut si mai primejdios decat e indolent si amabil, niciodata, de la bun inceput, n-a facut un pas, n-a spus un cuvant fara sa nutreasca un gand necinstit. Daca era inpins de patimi nestavilite sau sedus de ratacirile varstei, poate as fi fost mai indulgent, dar purtarea lui e rezultaul marsaviilor sale. A stiut sa calculeze cate orori e ingaduit unui baiat sa savarseasca fara sa se compromita, si pe fondul slabiciunii de caracter al dragei noastre, a reusit sa o seduca. Iar insusirea de om amabil aproape ca dispare, ca sa nu o lase decat pe aceea de baiat bun. Poate aerul de mare a infaptuit minunea aceasta. Tot ce pot sa-ti spun e, cred eu, ca petrecand mult timp alaturi de dulcea noastra garofita, avand chiar aerul ca se complace in tovarasia ei, a stiut sa magulesca inima stearpa a unei prefacute, care i-a aratat recunostinta. In sfarsit, daca as avea un farte, as dori sa fie asa cum se arata aici prietenul nostru, care, la urma urmei, nu-si merita fericirea. Sunt indignat marturisesc, cand ma gandesc ca omul acesta, fara calitati, fara prea multa osteneala, urmarindu-si pur si simplu inclinarea pervertita a inimii, gaseste o fericire la care eu nu mai pot ajunge. O! dar o voi tulbura… Fagaduiesc ca o voi tulbura. Ea nu s-o simti umilita? S-a ostenit sa il insele cand inca era cu mine, iar el e mai fericit decat dansa. Il crede in lanturile sale cand de fapt ea e in lanturile lui. El doarme linistit, in timp ce ea se ingrijeste de placerile lui. Ce altceva ar putea face o sclava?

Uite, scumpa mea prietena, atata timp cat se imparte la mai multi, nu sunt deloc jelos; nu as vedea in iubitii ei decat pe urmasi lui Alexandru, neputinciosi sa pastreze intre ei imperiul acela in care eu domneam singur. Dar sa apartii cu totul unuia dintre ei! Sa mai fie alt barbat atat de fericit cum am fost eu! Asta n-am s-o tolerez niciodata, nici sa-ti traca prin cap ca as putea tolera asa ceva. Ori ma ia inapoi, ori cel putin mai ia pe un altul; si nu trada, printr-un capriciu, prietenia ce ti-o arat.

Fara indoiala, am si asa prea multe motive sa ma plang de dragoste. Dupa cu vezi, ma supun felului tau de a privi lucrurile si-mi marturisesc graselile. Daca a fi indragostit inseamna ca nu te poti bucura fara a poseda obiectul dorintelor tale, sa-ti sacrifici pentru asta mult timp, multe placeri si destula inteligenta, atunci sunt intr-adevar indragostit. Si n-am facut nici macar un pas inainte. Chiar n-as avea nimic de adaugat la cele ce ti-am spus in legatura cu subiectul acesta, daca n-ar fi intervenit o intamplare care nu stiu daca trebuie sa ma bucure sau sa ma intristeze.

Am dat in sfarsit peste porumbita mea, cei drept doar cateva minute, dar indeajuns pentru noi. Cate o privire, mai galesa ca de obicei, aprope dezmierdatoare, ma facu indata sa inteleg ca-mi citise scrisoarea.
La scuzele pe care eu i le-am prezentat, dragalasa mea curiosa, n-a mai putut sa se abtina si a inceput numai decat sa ma critice. Iti inchipui cu cata modestie m-am aparat; dar cine poate opri pe o femeie care, fara sa stie, face elogiu omului pe care il iubeste. In timpul acesta, obervam, nu fara speranta tot ce fagaduia privirea ei insufletita, gestul mai putin retinut, dar mai cu seama aceea alterare destul de pronuntata a vocii, care trada emotia ce o stapanea. Ma marginesc sa-ti spun esentialul. Sentimentele mele o jignesc, marturia lor o considera ca o batjocura, este tot atat de sigura ca nu ma iubeste pe cat este ca nu-o sa ma mai iubeasca niciodata, a crezut ca o voi respecta, nu o cunosc si, se vede silita sa ma evite. Sfatul pe care se cuvine sa mi-l dea, iar eu sa-l urmez, este tacerea si uitarea, si poate atunci as avea dreptul la ingaduinta si recunostinta dumneaei… Dar nu, nu va cere nimic unui om care n-a respectat-o; nu va da acest semn de incredere unui om care a abuzat de linitea in care se afla, o silesc sa-i fie teama de mine, poate chiar sa ma urasca; nu dorea acest lucru; nu vroia sa vada in mine dacet un prieten plin de respect.

Am simtit ca trebuie sa oftez si sa-i arunc o privire indurerata. De buna seama se astepta, caci s-a uitat in ochii mei. Oricat s-a straduit, si-a dezvaluit micile ei viclesuguri ca oricare alta. Citeste si judeca si tu, draga mea prietena, observa cu cata neobrazare afirma ca nu ma iubeste cand eu sunt convins ca e tocmai dimpotriva; si pe urma se va plange daca eu o voi insela dupa, cand ea nu s-a sfiit sa ma insele inainte! Cand m-a anuntat ca trebuie sa apara, imi ardea capul si eram atat de putin stapan pe mine, incat am fost ispitit sa profit de moment. Atat de mare ne poate fi asadar slabiciunea? atat de mare puterea imprejurarilor, daca eu insumi, uitand de proiectele mele, am riscat sa pierd, printr-o actiune pripita, tot farmecul indelungatelor aparari si amanuntele unei dureroase infrangeri, eram in stare sa-l dobor pe ariciul domnisoarei si sa nu culeg alt rod al ostenelilor mele, decat searbadul avantaj al ciufulelii. A! sa capituleze, dar sa lupte; fara sa aiba taria de a invinge, s-o aiba pe aceea de a rezista; sa guste pe indelete sentimentul slabiciunii sale si sa fie silita sa-si marturiseasca infrangerea. E treaba obscura sa inpusti cerbul pe care l-ai surprins; adevaratul vanator trebuie sa-l urmareasca pana ce nu mai afla scapare. Proiectul acesta este ingenios, nu-i asa?! Barbatul cel mai dibaci, draga mea nu poate fi cel mult decat sa se mentina la nivelul femeii celei mai sincere. Va trebui totusi sa ma prefac ca intru in toata comedia asta si sa fac pe disperatul pentru ca domnisoara binevoieste sa joace rolul femeii neinduplecate!… A! rabdare…

Afla ca am pierdut mai mult decat crezi, caci ea e cu adevart incantatoare! E lipsita de caracter si de principii; gandeste-te cat de placuta si cat de comoda va fi pentru altul tovarasia ei. Nu cred ca va straluci vreodata prin calitatea sentimentului, dar totul vesteste la ea senzatiile cele mai vii. Fara o inteligenta bogata si fara finete, e inzestrata, daca se pote spune, cu o prefacatorie care face parte din firea ei, care uneori te sperie chiar si pe tine, si care o slujeste cu atat mai bine cu cat chipul ei ofera imaginea candoarei si nevinovatiei. Cel mai frumos moment al unei femei, singurul in care poate produce betia aceea sufleteasca de care se vorbeste intr-una, dar pe care putini o cunosc, e acela cand, fiind siguri de dragostea ei, nu suntem inca si de favorurile ei; si era cazul in care tocmai ma gaseam. Dar stii desigur mai bine decat mine, ca sa optii fovaorurile unei femei nu inseamna decat sa-i faci ceea ce ii place; de aici pana la a-i cere sa faca ceea ce vrem e adesea o mare distanta…

Cu bine, buna mea prietena. O sa am placerea sa primesc vesti de la tine ca raspuns la a mea scrisoare!


Mar 8

Super spermatozoidul

Posted on Monday, March 8, 2010 in My Cookie Jar

Genial. Refuz sa cred ca cedam asa usor :) )) Merci Stefan

Mar 6

Gesturi pagane

Posted on Saturday, March 6, 2010 in ***poezie

Voi lasa cuvintele sa se expuna indecent.

In noaptea in care mi se inmuiasera privirile,

iti ascultam gesturile voluptoase,

atingerea exaltata a limbii ametite

ce desena cateva litere in jurul buricului.

O gura proaspata de femeie

lovita de o nebunie necontrolata.

Savuram incantatoarea rotunjime a formelor

ce se zbateau in pat.

by Elle

Jan 6

Sex in (per)versiune clasica

Posted on Wednesday, January 6, 2010 in ***ce citim azi

Povestile de aici sunt, in majoritate, ale altora, iar din concluzii ne infruptam toti. Aparent, e doar o carte despre acea parte din sex care nu se vede in filme si care, de multe ori, nu se vede nici in inima noastra, fiinca refuzam sa admitem. Dar dincolo de asta, cartea aduna stari si fapte care survin inainte, dupa sau din cauza sexului. Mai putine pozitii, deci, si mai multe zvarcoliri.

Intrebarea este: Voulez-vous tango avec moi?

De cand e lumea asta, cantitatea poarta pantaloni si cantitatea fusta. Barbatii vor sex mult si cum-o-fi, femeile vor sex putin si bun. Barbatii prefera sa aiba o franzela pe zi, femeile prefera o felie de tort la sase zile. Partenerii nostri nu sunt foarte incordati de prespectiva unui act sexual, fiindca la ei orgasmul e garantat din fabricatie. Asa ca, in cele din urma, sexul tot bun e.

man vs woman

Jan 6

Educatie

Posted on Wednesday, January 6, 2010 in ***relatii, sex, minciuni

Adelle

‘Abia a plecat Chresus si te vad cufundata intr-o visare adanca. E tanar, bine legat, amabil, si te iert ca te gandesti la el.’

Chlore

‘E intocmai cum spui, marturisesc.’

Adelle

‘Si, mai mult decat atat, te iubeste.’

Chlore

‘Marturisesc si asta’

Adelle

‘Cred ca acest lucru nu te lasa indiferenta’

Chlore

‘Este o a treia marurisire pe care prietenia mea nu se tema sa ti-o faca.’

Adelle

‘Adauga o a patra: alaturi de Chresus iti vei petrece viata.’

Chlore

‘Iti voi spune, cu aceeasi siguranta, ca nu voi ramane cu el.’

Adelle

‘Cum? Se opune cineva la asta?’

Chlore

‘Nu, am libertatea de a alege; il iubesc pe Chresus, si nu voi ramane cu el.’

Adelle

‘Dar ce motiv poti avea pentru a te chinui in acest fel?’

Chlore

‘Teama de a fi tiranizata. Chresus are spitit, dar spiritul lui este trufas si muscator; are farmec, dar si-l va flosi curand pentru altele; nu vreu sa fiu rivala uneia, a carei daruire lui i va conferi stralucire, iar mie nefericirea unei femei cintite, nevoita sa planga in singuratate. Am o inclinatie puternica catre Chresus, insa i-am deslusit caracterul; acesta e prea putin potrivit cu ceea ce imi doresc; vreu sa fiu fericita, cu el nu voi fi; il voi urma pe Tersit, pe care il stimez si pe care sper sa il pot iubi.’

Adelle

‘Judeci foarte bine pentru varsta ta. Cum poti avea o asemenea stapanire de sine?’

Chlore

‘Putina judecata pe care o am o datorez educatiei pecare am primit-o acsa. Nascuta pentru a trai in societate si crescuta ca atare, mi-am format mintea, invatandu-ma sa ma tem de scanteiele uni spirit stralucitor. Inspirata de gusturi alese, am imbratisat pasiunile blande, in care domenste buna cuviinta si asigura maretia sufletului.’

Adelle

‘Cu siguranta ca ai drepatate si nu ma tem ca semeni cu vreuna din fetele crescute strict, ca intr-o manastire, care nu invata decat ceea ce trebuie sa uite toata viata si prostia le ingroapa varsta cea mai frumoasa; si cedand unui necunoscut care vine sa o pandeasca, oricum ar fi, il priveste ca pe un eliberator si, de ar fi o maimuta, tot se crede fericita; se daruieste lui fara a-l cunoaste si traieste cu el fara sa il iubeasca. E un targ si, curand dupa asta, cele doua parti se caiesc.’

Chlore

‘In sfarsit, m-am considerat mereu ca o fiinta ganditoare, al carei suflet trebuie cultivat, si nu ca pe o papusa pe care o impodobesti, o arati si o asezi numai decat la loc.’

by Elle