m-am intors in gauacea

acestei clipe prezente,

ca o haina intoarsa pe dos,

ca o manusa scoasa anapoda.

mi-am zarit mai intai maruntaiele

acoperind-mi pielea,

apoi oasele acoperind

maruntaiele.

erama eu in care dinlauntru

devenise pe dinafaralea.

si atunci l-am vazut:

mana mea dreapta era

mana lui stanga,

ochiul lui stang era

ochiul meu drept,

talpile noastre erau

talpile celuilalt inversate.

razboiul dintre noi

luase sfarsit:

timpul si eu devenisem

o unica fiinta.

nu stiu cum

dar acum,

cand ultimul cuvant s-a ispravit

timpul întreg s-a sfarsit.

nu mai e nici trecut

nici viitor

nici prezent:

este timpul absentei,

timpul absent.