Asa. Simtiti-va liberi in a ma contrazice. Chiar vreau sa stiu cati barbati cu imaginatie este, caci exista

In noaptea in care mi se inmuiasera privirile,

iti ascultam gesturile voluptoase,

atingerea exaltata a limbii ametite

ce desena cateva litere in jurul buricului.

O gura proaspata de femeie

lovita de o nebunie necontrolata.

Savuram incantatoarea rotunjime a formelor

ce se zbateau in pat.

Dar conflictul a ajuns prea departe, si umbra e cea care va invinge…luptam in zadar. Ceasul temut soseste si, odata cu el, si sfarsitul fericirii noastre. El ne-a chinuit atat. Ea zboara…dispare…suntem liberi. Ne recapatam enregia de mai inainte. Acum am vrea sa actionam. Dar vai, e prea tarziu!

Nu exista pasiune patrunsa de o mai diavoleasca nerabdare decat aceea a omului care, tremurand pe marginea unei prapastii, este in acelasi timp tentat sa se arunce in ea. Amanand, o clipa macar, apelul la ratiune, vom fi inevitabil pierduti; caci ratiunea ne indeamna sa ne abtinem si tocmai de aceea…nu putem.

Dans tipic latin plin de ritm, vitalitate si forta.

Cha Cha

Este un dans plin de viata, ce implica miscari rapide ce trebuie sa degaje o atmosfera vesela, de joaca, putin obraznica, strengareasca.

Rumba

Senzuala, subtila si pasionanta, rumba este numita “perla dansurilor latino-americane”, fiind un dans al iubirii si suferintei, dansul indragostitilor.

Am fost artista. Adica: am iubit, am înteles de la nastere rosturile

nesomnului, am suferit, m-am bucurat de fiecare adiere de vânt si m-am

cutremurat la atingerea fiecarei picaturi de ploaie, am fost fericita ascultând

tacerea dintre cuvinte si m-am chinuit, îndelung, viata întreaga, sa inteleg

linistea ce leaga un sunet de altul… si de aceea, tu, m-ai iertat.

The Scream

by Edvard Munch

by curtinphotography

Si asta. Pur si simplu mi s-a parut amuzanta. Hardi har har

“Carte mica, cinste cui te-a scris”, ar putea fi motto-ul acestei cartulii. Sunt o suta de care au marcat hotare in istoria artei moderne, un program artistic si o confesiune in acelasi timp, expresia patetica a unui crez irevocabil aplicat in practica creatiei artistice.

Talcul acestei scrieri Kandinsky il precizeaza in felul urmator: “Atat cartea mea Spiritualul in arta, cat si almanahul Calaretul albastru au avut ca scop principal sa trezeasca la viata capacitatea experientei sipituale in toate domeniile materiei si ale spiritului. Va fi o capacitate indispensabila in viitor, fiindca numai datorita ei experienta umana dobandeste dimensiuni infinite…”

Aceste carti au fost si vor fi adesea intelese gresit. Ele au fost luate drept programe, iar autorul lor drept un nefericit artist teoretician, ratacit in lumea trudei intelectuale. De nimic nu a fost insa mai departe decat de a face apel la ratiune, la creier. O sarcina de acest fel ar fi fost astazi inca prematura, dar va trebui sa devina in curand telul important si inevitabil al viitoarei evolutii a artei. Pentru un spirit consolidat, cu radacini autentice, nimic nu poate fi si nimic nu va fi o primejdie, prin urmare nici mult temuta munca intelectuala in arta - si nici chiar ponderea ei crescuta in raport cu elementul intuitiv al creatiei, ajungandu-se poate chiar la excluderea totala a inspiratiei…