Aug 24

Momente si schite

Posted on Tuesday, August 24, 2010 in ***cuvinte pentru surzi

Mi-a atras atentia un experiment pe care l-a facut anul trecut ziarul Washington Post intr-una din statiile de metrou din capitala americana. Au rugat un violinist sa cante pret de o ora pe culoarele statiei de metrou la o ora de varf, atunci cand oamenii se indreptau in majoritatea lor spre locurile de munca, si le-au studiat comportamentul. In acest interval de timp, doar sase personae s-au oprit pentru cateva secunde sa-l asculte si 20 i-au dat bani continuandu-si insa drumul fara sa se opreasca . A strans in total 32 de dolari.

Violonistul in cauza nu era altul decat Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, care cantase cu o saptamana in urma la Boston, unde biletele se epuizasera, iar pretul lor mediu a fost de 100 de dolari. A cantat la metrou sase arii de bacj, la o vioara ce valoreaza 3,5 milioane de dolari si nimeni nu a aplaudat, nimeni nu a fost impresionat.

Acum cateva zile am iesit cu Luna in Mes amies unde am ajuns la concluzia ca omul, in 98% din cazuri, se gandeste la lucruri total aiurea sau isi ocupa timpul facand lucruri inutile, de cele mai multe ori care nu il reprezinta si fara de care ar putea trai linistit, lucruri fara satisfactie materiala sau spirituala. Suntem prea preocupati de razultatul final al actiunilor noastre ca sa ne mai putem bucura de drumul parcurs pana acolo. Acel acolo care, in fond, ne duce nicaieri. Asa cum Luna descrie Mes amies-ul, nu e nimic special la acest local pentru ca nu totul are un scop, uneori se mai si traieste.

Este un experiment social ce ridica numeroase intrebari despre timpul pe care il alocam frumosului, despre disponibilitatea si putinta pe care o avem de a ne opri din vartejul activitatilor noastre cotidiene pentru a vedea si a aprecia ce este in jurul nostru. In plus, putem sa recunoastem talentul atunci cand acesta se manifesta intr-un context neasteptat?


Jul 1

Domnisoara Ya Nago catre un filosof ratacit

Posted on Thursday, July 1, 2010 in ***cuvinte pentru surzi

Sfarsitul toamnei este scris in in culorile ultimei frunze cazute…
Vorbesti despre dragoste de parca nu ai cunoaste, si tocmai tu, un lucru atat de suspect ca dragostea, intrucat aceasta patrunde in suflet mai mult decat altceva.

Vantul de la apus aduce cu el un timp ale carui ganduri necesita studiu si analiza, dar mai ales atentie acordata fiintei ce i se datoreaza prospetimea gandurilor. Artistul marturiseste mai mult decat ar dori sa o faca. Uneori pictorului ii scapa trasaturi nu numai fara intentia, dar fara cunostinta sa. Terenul acesta alunecos, mlastinile sufletului si capcanele lui ma ingrijoreaza: cateodata ma tem de a fi spus prea multe; alteori imi inchipui ca tacerea mea raneste pe cei din jur. Oare nu e o pierdere de timp cercetand totul cu atata curiozitate si fara de incetare? Tot ce putem face este sa ne ascultam intuitia ce ne indreapta spre sanul inteleptelor fecioare ale cunosterii. Insa nu este destul sa-ti intaresti sufletul, mai trebuie ceva; ii este greu unui suflet inhamat la un trup firav si simtitor si care se bizuie atat de mult pe el.

Doua evenimente decisive ale vietii tale, ce si-au gasit deznodamant cam in acelasi timp, si-au pus amprenta asupra sufletului. O perioada esentiala incepe de acum inainte, caci prin existenta ta a trecut o umbra fugara si tanara. Ea nu avusese chip de fata, ci de nimfa, si nu dragostea, ci o opsesie natanga te-a legat de ea. V-ati cautat inainte de a va fi vazut va iubeati inainte de a va fi vazut unul cu altul. Esti intelept, poate mai putin nobil in sentimente, dar curajos si simplu, si o doreai sa fie la fel, iar sentimentalul care a izbucnit subit, a fost asemenea lavei. Te intrebi de ce ai iubit-o intr-atat. O sa iti raspund: Pentru ca era Ea; pemtru ca erai Tu. Nu mai face sa te zbati dupa ce te-ai legat…

Cum nu avem decat o singura viata de trait, aceasta, aici, pe pamant, avem nu numai dreptul, dar si datoria de a o face pe cat se poate de fericita. Dar in ce consista fericirea? In voluptate… Orice s-ar spune, scopul ultim urmarit de noi, fie si in virtute, tot voluptate este. Pe langa glorie, inaltele demnitati si  marile bogatii, a caror folosinta, nu posesiunea, ne face fericiti, ceea ce imi doresc din tot sufletul este libertatea.

Suntem inconjurati de un mic numar de personae, asupra carora avem influenta in felul nostru. Acesti oameni sunt lacomi, iar lacomia ii leaga de noi. Regatul nostru este mic, dar suntem aidoma celor mai mari conducatori ai pamantului, caci asemenea noua si ei sunt stapani. Parvenitismul celorlalti face puterea lor. Asadar, puterea se exercita in numele unor prejudecati si intretinute de lacomia unui cerc restrans, dar maguleste pentru a se ghiftui. La originea puterii ar sta forta. Stapanirea intemeiata pe opinie si imaginatie dureaza catava vreme, iar conducerea aceasta este dulce si acceptata; domnia fortei este trista si vesnica. Opinia este regina lumii, iar forta tiranul ei. Dreptatea este si ea supusa fortei. Daca ar fi fost cu putinta, forta ar fi fost incredintata dreptatii; dar nu poti manui forta dupa bunul plac, pentru ca ea este o calitate concreta, in timp ce dreptatea este spirituala, de care dispui cum iti place; aceasta este pusa in mana fortei si astfel se numeste drept ceea ce esti silit sa faci. Puterea este intemeiata pe nebunia si intelepciunea popoarelor, dar cu mult mai mult pe nebunia lor.

Nebunie, intelepciune!? Notiuni relative, de altfel. In orice caz, e o mare nebunie sa vrei sa fi tu singur intelept. Impartit intre prostie si nebunie, neputandu-se odihni in intelepciune, care e singuratate, omul e mereu sfasiat de patimi, iar pasiunile in jurul carora se strag toate sunt dragostea si ura. Acestea doua sunt inrudite. Judecand dragostea dupa majoriteatea simptomelor ei, ea seamana mai degraba cu ura decat cu prietenia. De altfel, si aici o sa te lamuresc intr-o privinta, daca nu, cel putin pe jumatate; cu cat un barbat iubeste mai mult o femeie, cu atat e mai aproape de a uri. De esenta dragostei tine nelinistea, unde speranta si teama alterneaza. Iubirea, ca si focul, nu poate exista fara o miscare continua; ea moare indata ce inceteaza de spera sau de a se teme. Femeia, de e cinstita, nu e de voie, ci de nevoie. Sunt putine femei cinstite care sa nu fie satule de meseria lor. Acestea sunt comori ascunse, care se afla in siguranta numai fiinca nu le cauta nimeni. Cand sunt urmarite si rezista, este pentru ca doresc sa mareasca pretul victoriei. Sebversitatea femeilor este o podoaba si un fard. Cand sunt destepte, e si mai rau, caci inteligenta celor mai multe dintre femei serveste pentru a intari, nu ratiunea, ci nebunia lor. Si totusi, dragostea nu numai ca exista si ravaseste sufletul, cum alte patimi nu reusesc s-o faca, dar este inca singura care, uneori, nu todeauna, suspenda cumplitul egoism al omului, face sa taca interesul…

Exilul din motive de tihna ar fi ultimul sfarsit fara urma de intoarcere…

Jun 26

Ce este dragostea…?

Posted on Saturday, June 26, 2010 in ***cuvinte pentru surzi

Nu exista nimic pe lume, nici om, nici diavol si nici alt lucru pe care eu sa nu-l socotesc atat de suspect ca dragostea, intrucat aceasta patrunde in suflet mai mult decat orice altceva. Nu exista nimic care sa acapareze si sa lege sufletul ca dragostea. Intrucat, daca nu ai acele arme care s-o stapaneasca, sufletul cade din pricina dragostei intr-o ruina nemarginita. Si ce dulce ruina….

Apr 15

Cantec

Posted on Thursday, April 15, 2010 in ***cuvinte pentru surzi

In zilele in care poti sa lupti… Lupti!

In zilele in care nu te poti lupta…Te aperi!

In zilele in care nu te poti apara…Te retragi!

In zilele in care nu te poti retrage…Te predai!

In zilele in care nu te poti preda….

In zilele in care nu te poti preda…

by Kutaku


Apr 7

Poveste: Aruji Chou

Posted on Wednesday, April 7, 2010 in ***cuvinte pentru surzi

Aruji Chou

Intr-o luna a cumpenei, sub soarele rece arzator, vantul batea domol printre copacii

colorati. Si se lasa seara, iar atmosfera padurii tot mai calda. Vantul se inteti

sarutand in zbor frunzele de toamna. Mii de culori…si apoi…parul ei rosu, palida cu

zambet cald si ochi reci de taciune. Frunze in zbor inconjurau 7 ziduri ce ascundeau un

chip frumos.

Pe acele meleaguri, in fiecare seara un copil de floare asculta un bocet pe clape de pian.

Si dansa zburdalnic cu parfumul primaverii si licurici in par. Avea curiozitatea

specifica copiilor, se indtrepta spre zid…batu , si acesta se deschise; dar altul ii lua

locul…

- Cine e acolo?…

- Te-am auzit cantand. Hai, iesi si joaca-te cu mine.

- Nu pot sa ies, eu nu am suflet…

Copilul nu intelese.

- Esti un copil! Ai deschis zidul puritatii!

- Trebuie sa plec acum, dar ma intorc si poate iti vad chipul. Pleca.

- Nu pot sa ies…eu nu am suflet…se auzi incet si trist…

Trecu primavara. Soarele ardea pe cer, iar padurea era verde. El alerga printre copaci

la intrcere cu cerbii. Rumen in obraji si indraznet cu ochii, gasi iar zidul si isi aduse

aminte. Batu dinou ca altadata si un alt zid se deschise.

- Hai iesi si joaca-te cu mine.

- Esti indraznet, dar nu intelegi. Nu pot sa ies caci nu am suflet…

- Bine, mai astept. Pana atunci mai canta-mi.

Ea ii canta pana ii aduse somnul pe ploape. Il conduse spre visare, pe un taram plin de

culori. Ar fi vrut sa nu mai plece, s ail tina langa ea mereu. Dar baiatul era liber si se

rupse de sub vraja ei. Un gand nu ii dadea pace. De ce ea nu iesea? Ce trist trebuia sa

fie inchisa cand lumea de afara era plina de aventuri si mistere. Inima lui plangea

pentru ea; cheia zidului ce urma. Ca o speranta chipul i se insenina, si ce gandi el:

- Daca iti dau sufletul meu oare ai sa iesi? Dar nu iesi. In schimb se mai deschise un

zid, iar acesta era generozitatea.

- Poti face tu asta? Mi-e teama ca fara el ai sa dispari.

- Atunci am sa gasesc unul pentru tine – se incapatana baiatul. Pleca ca vantul

cutreierand munti si vai.

Veni toamna si odata cu ea urmele trecutului dispareau sub covorul culorilor de frunze.

Nici urma de baiat, cu el se pierdura sperantele, zbuciumul tineretii si visarea. A ramas

doar el. Umblat prin lume, uitat in ganduri, batea acum in zid purtand pe chip doar

dragostea…care mai deschise un zid. Lasa sa-i scape un oftat…

- Nu fi trist! Eu ma bucur ca esti aici.

- Zana, canta-mi cu dor…si adormi.

Nu mai pleca si iarna il gasise langa zid. Zadarnica era plecarea, iubirea lui era aici.

Cu par carunt si ochii goi intelegea acum. Chipul ei era in el si il clar de dupa zidul care

cu ultima sa suflare se deschise insfarsit…

Libera se apleca peste trupul rece si plapand scaldandu-l in roua ce ochii ei nu

cunoscusera pana atunci. Trupul se preface in miii de fluturi inaltandu-se spre vazduh.

Pentru ca el era sufletul ei….

by domnisoara ya nago

Mar 10

Sfarsit

Posted on Wednesday, March 10, 2010 in ***cuvinte pentru surzi

…si astfel se sfarsi fara a incepe …

Dar asta s-a intamplat acum cateva luni si lucrurile nu par a fi ceea ce sunt.  Omul practica viata fara a avea instructiuni de folosire unde pericolele sunt absloute odata ajuns in posesia adevarului. Mai degraba totul este un joc ce de fiecare data incepe prin a se sfarsi, caci pentru a exista este nevoie de o minte care sa  dea o oarecare valoare…

…iar Eu nu exist…

Mar 3

Spiritul perverisitatii

Posted on Wednesday, March 3, 2010 in ***cuvinte pentru surzi

Soseste si ziua de maine, si odata cu ea o nerabdare si mai mare de a ne indeplini dorinta, dar impreuna cu nerabdarea tot mai vie creste si dorinta de amanare, cu adevarat teribila, cu atat mai mult cu cat este inexplicabila.  Aceasta dorinta se intareste cu fiecare clipa. Mai avem la indemana ultimul ceas in care mai putem actiona. Tremuram de violenta luptei ce se da in noi…intre definit si indefinit…intre substanta si umbra…

Dar conflictul a ajuns prea departe, si umbra e cea care va invinge…luptam in zadar. Ceasul temut soseste si, odata cu el, si sfarsitul fericirii noastre. El ne-a chinuit atat. Ea zboara…dispare…suntem liberi. Ne recapatam enregia de mai inainte. Acum am vrea sa actionam. Dar vai, e prea tarziu!

Nu exista pasiune patrunsa de o mai diavoleasca nerabdare decat aceea a omului care, tremurand pe marginea unei prapastii, este in acelasi timp tentat sa se arunce in ea. Amanand, o clipa macar, apelul la ratiune, vom fi inevitabil pierduti; caci ratiunea ne indeamna sa ne abtinem si tocmai de aceea…nu putem.

by domnisoara Ya Nago

Jan 26

Joc de copii

Posted on Tuesday, January 26, 2010 in ***cuvinte pentru surzi

Don’t say a word. Let me talk. You missed me? Because I missed you. You’re a real tyrant. It’s so hard to be mad at you. But don’t kid yourself, I still am. I want to talk and forget the game, just for once. Like my dress? I hesitated. Nabbed it off my sister. She has another red one, like a thermonuclear bombshell… That’s the one I should have worn. I must have spent… three hours in front of the mirror. But I got there, see? I’m pretty. You better like it, or I’ll kill you!

No, wait… Where was I? The problem is, that… even if you said, “I love it,” I wouldn’t believe you. I no longer know when you’re playing or not. I’m lost. Wait, I’m not finished. Tell me you love me. Tell me, because if I tell you first, I’m afraid you’ll think it’s a game. Save me… I beg of you.

Sep 29

Marturisiri

Posted on Tuesday, September 29, 2009 in ***cuvinte pentru surzi

Descult la trup si la suflet ar trebui sa urce fiecare om…indiferent ca e rege sau cersetor…pe scena oglinzilor care vorbesc despre chipurile prinse inauntrul lor. Sa i se permita sa se aseze sau sa zboare de colo si acolo deasupra scenei…marturisind in felul sau…sunt atatea feluri de a spune: asta sunt eu… si va iubesc…
……………………………………………………………………………………………….

pentru ca oamenii…uneori iti dau impresia ca sunt stanci, unii parca vor sa te impiedice (si o fac), altii să te ajute sa urci… ii iubesti, ii certi, ii alungi… cand îi cauti, s-au întors în tacerea pietrei…

May 25

Definitii si teorii

Posted on Monday, May 25, 2009 in ***cuvinte pentru surzi

Nu exista o definitie justa sau gresita prin natura eterna a lucrurilor…

…atat am avut de zis…