Proba mierii: “Sexul este un dar divin” (Muhammad ibn ‘Abdullāh)
O siriana a avut curajul de a scrie un roman erotic in limba Profetului. Mai mult decat atat, ea apeleaza la texte clasice arabe pentru a argumenta faptul ca, in conformitate cu invataturile Coranului, corpul si sexul nu sunt motive de rusine.
Salwa Al Neimi este prima scriitoare care indrazneste sa scrie un roman erotic in limba araba. “Araba este limba sexului”, spune ea, si argumenteaza cu citate din ganditori arabi de prestigiu incontestabil, precum Ahamad al-Tifachi, Ibn Arabi sau Ali Ibn Nasr, sau apeleaza chiar la vorbele Profetului insusi: “Sexul este un dar divin”.
Publicata in 2007 in limba araba si tradusa in anul urmator in limba lui Sade, apoi in alte 17 limbi, iata, acum si in romana, Proba mierii este un amestec de confesiune libertine si eseu intellectual care celebreaza placerea feminine aplecandu-se, in acelasi timp, asupra unei parti a literaturii clasice arabe prea putin cunoscuta in zilele noastre.
Cartea demonstreaza ca sexul nu era un tabu in lumea musulmana a secolelor XV-XVI, dupa cum reiese din scrierile epocii. Ba din contra. Iar Islamul nu este o religie rece si represiva, ci una a placerii (lucru greu de crezut, nu-i asa). Un lucru este de retinut: ideea ca sexul si corpul ar fi murdare a patruns in lumea islamului din Occident…
Va propun, asadar, o intalnire cu o femeie care are curajul de a spune cu voce tare lucruri pe care altii doar le soptesc.
Nota: pentru curiosi si pentru cei care inca mai cred ca lumea islamului este o inchisoare a libertatii sexuale, va recomand sa cititi “Gradina parfumata”. O colectie de povestiri, in spiritul Kama Sutra, ale caror talc despre morala, virtuti si dragoste graviteaza in jurul sexului.
Cinci fete ale modernitatii
Matei Calinescu
- modernism, avangarda, decadenta,
kitsch, postmodernism -
In ultimii aproximativ o suta cinci zeci de ani, termeni precum modern, modernitate si , mai recent, modernism, ca si o seama de notiuni inrudite folosite in contexte artistice sau literare, au fost patrunsi din ce in ce mai mult de sensul relativismului istoric. Acest relativism este, in sine, o forma indirecta de critica a traditiei.
Din prespectiva modernitatii, artistul este - cu sau fara voia sa - rupt de trecutul normativ cu criteriile lui imuabile, iar traditia nu mai are autoritatea de a-i oferi modele de imitat sau directii de urmat. Ii ramane artistului posibilitatea de a-si inventa un trecut personal si esentialmente modificabil. Principala lui sursa de inspiratie si creativitate este constiinta prezentului asumat in nemijlocirea si in ireversibila sa efemeritate. Astfel, se poate spune ca pentru artistul modern trecutul imita prezentul si nu prezentul trecutul.
In aceasta carte critica autorului vizeaza mutatia culturala majora care s-a produs odata cu trecerea de la o estetica a permanentei, bazata pe credinta intr-un ideal de frumusete neschimbator si transcendent, la o estetica a tranzitoriului si a imanentei, ale carei principale valori sunt schimbarea si noul.
Spiritualul in arta
Wassily Kandinsky
“Carte mica, cinste cui te-a scris”, ar putea fi motto-ul acestei cartulii. Sunt o suta de care au marcat hotare in istoria artei moderne, un program artistic si o confesiune in acelasi timp, expresia patetica a unui crez irevocabil aplicat in practica creatiei artistice.
Talcul acestei scrieri Kandinsky il precizeaza in felul urmator: “Atat cartea mea Spiritualul in arta, cat si almanahul Calaretul albastru au avut ca scop principal sa trezeasca la viata capacitatea experientei sipituale in toate domeniile materiei si ale spiritului. Va fi o capacitate indispensabila in viitor, fiindca numai datorita ei experienta umana dobandeste dimensiuni infinite…”
Aceste carti au fost si vor fi adesea intelese gresit. Ele au fost luate drept programe, iar autorul lor drept un nefericit artist teoretician, ratacit in lumea trudei intelectuale. De nimic nu a fost insa mai departe decat de a face apel la ratiune, la creier. O sarcina de acest fel ar fi fost astazi inca prematura, dar va trebui sa devina in curand telul important si inevitabil al viitoarei evolutii a artei. Pentru un spirit consolidat, cu radacini autentice, nimic nu poate fi si nimic nu va fi o primejdie, prin urmare nici mult temuta munca intelectuala in arta - si nici chiar ponderea ei crescuta in raport cu elementul intuitiv al creatiei, ajungandu-se poate chiar la excluderea totala a inspiratiei…
Sex in (per)versiune clasica
Povestile de aici sunt, in majoritate, ale altora, iar din concluzii ne infruptam toti. Aparent, e doar o carte despre acea parte din sex care nu se vede in filme si care, de multe ori, nu se vede nici in inima noastra, fiinca refuzam sa admitem. Dar dincolo de asta, cartea aduna stari si fapte care survin inainte, dupa sau din cauza sexului. Mai putine pozitii, deci, si mai multe zvarcoliri.
Intrebarea este: Voulez-vous tango avec moi?
De cand e lumea asta, cantitatea poarta pantaloni si cantitatea fusta. Barbatii vor sex mult si cum-o-fi, femeile vor sex putin si bun. Barbatii prefera sa aiba o franzela pe zi, femeile prefera o felie de tort la sase zile. Partenerii nostri nu sunt foarte incordati de prespectiva unui act sexual, fiindca la ei orgasmul e garantat din fabricatie. Asa ca, in cele din urma, sexul tot bun e.
Ce citim azi…
Da!!! La ora asta (11.30pm)…cititi!!!…nu vad care e problema!?! 
Mai ales ca eu ma chinui sa termin cartea asta de ceva vreme (care e geniala de altfel) si sunt la ultimul capitol. Faceti si voi efortul (merita)… 
Un om sfarsit de Giovanni Papini
” Eu nu sunt un om in adevaratul inteles al cuvantului. Nu sunt un om ca toti ceilalti, un om in carne si oase, un barbat nascut din femeie. Nu am venit pe lume precum semenii mei. Nimeni nu mi-a vegheat leaganul, nici primi ani din viata. Nu am cunoscut nerabdarea adolescentei sau siguranta legaturilor de familie. Eu - si voi spune asta in auzul intregii lumi, fie ca ma credeti sau nu - sunt doar o figura nascuta dintr-un vis…Exist numai pentru ca cineva ma viseaza, cineva, care dormind, ma vede miscandu-ma, actionand si traind - sau, chiar acum, rostind aceste cuvinte.”
Giovanni Papini
(un adevar)
“Doar persoanele sterile si mediocre se preocupa de perfecta coerenta a gandurilor propii si sunt obsedate de teama de a nu gresi. Papini a gresit de multe ori, s-a contrazis cu furie, pana la a se compromite. Si totusi opera sa a ramas uniatara si coerenta de la prima pana la ultima pagina”
Mircea Eliade
Ce citim azi…
Stiu ca aveti o viata care (mai sa fie) (mai) e si ocupata, dar cercetatorii spun ca omului, din cand in cand (sa nu oboseasca), ii sta bine in mana cu o carte ale caror pagini eventual sa le si citeasca….SO! Uite ce va propune moi, ca doar e blogu’ meu si imi permit, ce pisici aristocrate…
Cum iubesc femeile de Maryse Vaillant
Cartea mai degraba se vrea eseu despre maniera si arta femeilor de a iubi pe barbati, descifrate prin prisma a patru portrete feminine, care ilustreaza patru feluri diferite de iubire.
O frumoasa scriitoare se prabuseste in momentul cand partenerul de o viata o paraseste. O mama traieste pentru fiul ei si se agata de acesta cand e timpul sa plece. O sotie se pierde in umbra carieirei sotului. O artista deja trecuta de prima tinerete intra in viata unui tanar. Aceste femei iubesc si doresc cu ardoare. Ele ne seamana si in acelasi timp ne intraiga. Iubirile lor ne uimesc.
De fiecare data cautam sa intelegem cum iubesc femeile barbatii. Aceasta carte doreste sa lamureasca, pe cat posibil, unul dintre misterele geniului feminin: arta de a-i iubi pe barbati….
Spor la citit si…spor la iubit 
