Wassily Kandinsky

“Carte mica, cinste cui te-a scris”, ar putea fi motto-ul acestei cartulii. Sunt o suta de care au marcat hotare in istoria artei moderne, un program artistic si o confesiune in acelasi timp, expresia patetica a unui crez irevocabil aplicat in practica creatiei artistice.

Talcul acestei scrieri Kandinsky il precizeaza in felul urmator: “Atat cartea mea Spiritualul in arta, cat si almanahul Calaretul albastru au avut ca scop principal sa trezeasca la viata capacitatea experientei sipituale in toate domeniile materiei si ale spiritului. Va fi o capacitate indispensabila in viitor, fiindca numai datorita ei experienta umana dobandeste dimensiuni infinite…”

Aceste carti au fost si vor fi adesea intelese gresit. Ele au fost luate drept programe, iar autorul lor drept un nefericit artist teoretician, ratacit in lumea trudei intelectuale. De nimic nu a fost insa mai departe decat de a face apel la ratiune, la creier. O sarcina de acest fel ar fi fost astazi inca prematura, dar va trebui sa devina in curand telul important si inevitabil al viitoarei evolutii a artei. Pentru un spirit consolidat, cu radacini autentice, nimic nu poate fi si nimic nu va fi o primejdie, prin urmare nici mult temuta munca intelectuala in arta - si nici chiar ponderea ei crescuta in raport cu elementul intuitiv al creatiei, ajungandu-se poate chiar la excluderea totala a inspiratiei…