Motto
Follow your passion in life and you will be reworded.
Idei pe buda
Aţi observat vreodată câte idei mişto vă vin stând pur şi simplu pe budă?
Nu, serios. La mine se manifestă un fenomen foarte interesant şi de care uit de fiecare dată când am nevoie de el.
Nu ştiu dacă e doar schimbarea mediului sau dacă se adaugă detensionarea, deconectarea sau mai ştiu eu ce, dar e o metaforă bună pentru perspectivă. Nu râdeţi! ![]()
Ajungem la o a doua metaforă a ideilor pe budă - fii expeditiv!
Dacă ceva nu suferă amânare, fă-o ACUM! Dacă ai în faţă un obstacol greu şi câteva mai uşoare, depăşeşte-l întâi pe cel greu. Dacă trebuie, TREBUIE! Şi merită! De asta n-ai cum să-ţi dai seama decât după, şi deci e nevoie de un efort de voinţă.
In pasi de dans: Tango
„Daca poti sa mergi, poti sa dansezi Tango.”
La inceputul secolului 20, Milonga (in care exista miscarea specifica scurta si oprita de cap si de umeri) era dansata in sali mici de inalta societate din Brazilia.
„The dandies” (baietii in voga) au schimbat dansul in doua directii. In primul rand au schimbat asa numita „Polka rhythm” in „Habanere rhythm” si l-au denumit Tango deoarece numele de Milonga amitea prea mult de „Barria de Las Ranas” unul din ghetourile Buenos Aires-ului ..
Din 1900 mai multi amatori din comunitatea argentiniana au incercat fara succes sa introduca Tangoul (36 de masuri pe minut) in Paris.
Profesorul parizian Robert a facut eforturi uriase pentru a face Tangoul popular si totusi drumul nu a fost pavat cu trandafiri. Tango
Au fost multi adepti da si multi oponenti. In special episcopii francezi erau impotriva dansului, ei atragand atentia asupra naturii tentante si senzuale a acestuia, dansatorii punand in pericol sfintele invataturi bisericesti.
Tangoul nu a fost acceptat nici la Londra, fiind considerat un dans erotic.
In 1907 dupa cateva schimbari de stil si in urma unui concurs de dans din Riviera Franceza unde dansatorii au fost foarte apreciati, Tango-ul a fost acceptat atat la Paris cat si la Londra la petreceri - ceaiuri sau cine dansante, („Tango teas” „Tango Soupier”), care aveau ca invitati dansatori profesionisti.
Pana si presa din SUA era scandalizata. In 30 mai 1915 in New York Times se publica un articol cu titlul „Pericolul Tangoului, mai mare decat Imperialismul German”
In 1924 dr. Boheme din New York a descoperit si o noua boala: „the Tango-foot”. Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30-33 masuri pe minut.
Caracterul dansului este dat de miscarile sincopate si de pauzele dramatice, iar maniera de abordare depinde în mare masura de abilitatea dansatorilor de a se adapta caracterului pasional al acestuia.
Este un dans plin de personalitate, cu multa traire interioarã care invaluie publicul cu parfumul sau.
Maxima de azi
O actiune si Viata, fericire si nenorocire.
Acestea din urma decurg din actiune, iar telul vietii e un anumit fel de a actiona, nu de a fi.
Aplicatie Muntii Fagarasi
Adica unde vom merge noi weekend-ul asta, daca vom ajunge.
Cine e dornic sa moara, si sa moara pe munte, sa spuna acum. Rezervari pana miercuri (155 Ron aplicatia).
Cazare la Cabana Negoiu unde vom avea ca divertisment: orientare turistica pe timp de noapte, cum sa supravietuiesti in caz de avalansa, fereste-te! cade muntele, privelisti mirabolante pe Vf. Serbota sau una ora de coborat in fund pe Vf. Negoiu (la alegere intre ultimele doua)
Cum am cucerit Masivul Ciucas
Pai am urcat. Si am urcat si, am tot urcat. Si da! Am ajuns, mai exact la 1.954 m altitudine.
Ne-am cazat la cabana Muntele Rosu, la care am ajuns dupa 2 ore de mers pe o sosea serpuita ce isi facea drum prin padurea de brazi din zona. Per total, la cabana, conditii si preturi decente: 61 locuri de cazare (am dormit si cate 2 in pat, noi fiind mai multi, am ocupat toata cabana…iar), incalzire centrala, grup sanitar si dusuri comune, restaurant, bar si discoteca (pentru babaci).
Am aflat (si) de ce i se zice Muntele Rosu. De la culoarea bujorilor de munte care acopera pantele invecinate. In plin sezon muntele ia foc, iar acoperisul lambrisit al cabanei devine un tot unitar cu cadrul natural. Ciudat, eu am vazut numai zapada
Locatia a fost timp de decenii cel mai important punct de cazare din masiv si loc de popas obligatoriu pentru cei ce viziteaza Ciucasul dinspre sud. Deci dinspre nord va cazati in alta parte ca nu mai e loc.
Spre seara, program artistic organizat de scoala, petrecere cu peruci si am avut voie sa bem O bere, cat sa ne facem curaj de a ne dezlantuim pe muzica etno. Ca tot sunt la critica constructiva, doamna care servea la restaurant era cam ametita. Probabil de la bere ca pentru noi mai ramasese doar Silva bruna si blonda. Ori nu s-a obisnuit inca cu animalele moarte de pe peretii cabanei (nu militez ecologic, doar ca am uitat sa fac poze cu mistretul – alt mistret - rastignit).
La intoarcere, m-am gandit muuul si mi-am dat seama de ce li s-a dus astora vestea ca l-ar cauta pe Iisus pe munte (Christian Adventure), rabdarea mea ajunsese la limite si trebuia sa concluzioneze ceva. Mistretu’ are boala de a ne culturaliza fortat monumente etnografice, adica mirabolantele manastiri de munte ce au rasarit ca ciupercile dupa ploaie odata cu crestinizarea popirului roman. Am vizitat manastirea Cheia, boring, si Manastirea Suzana unde macar am aflat ceva, cum ca e manastire strict pentru maici si au o iacoana a Maici Domnului care a plans prin a doua jumatate a lui 1700. Ca dovada are obrazul crapat, iar eu, ca experta in pictura ce sunt, as zice ca e de la grunduiala prost facuta, dar in fine. O sa mor si am sa ajung in Iad. Si ca fondatoarea/le manastirii s-a(u) numit, pe rand, Suzana.
Nota: se subantelege ca pe undeva din cele scrise mai sus am urcat si in varf. Frig, zapada multa, privelisti incredibile, traseu de 4 ore dus intors, pe care l-am facut in aproape 8 din lipsa de conditie fizica pe ici colo.

















